Emoțiile noastre și ce au ele să ne transmită?

Emoțiile nu sunt problema — ele sunt mesajul

Cât de des ai simțit o emoție puternică și prima ta reacție a fost să o îndepărtezi? Să te grăbești, să te distragi, să “treci peste”? Este un răspuns firesc — dar emoțiile nu apar întâmplător. Ele au un rol precis, chiar și atunci când sunt neplăcute.

Emoțiile sunt informație, nu sunt defecte

Fiecare emoție ne transmite un mesaj despre ce se întâmplă în interiorul și în jurul nostru:

•      Frica ne avertizează asupra unui pericol real sau perceput. În momentul în care frica este despre un aspect din viitor, care nu s-a întâmplat încă se numește anxietate

•      Tristețea ne arată că am pierdut ceva important pentru noi.

•      Furia semnalează că o limită a noastră a fost încălcată, că avem nevoie de o schimbare fie una pe care putem să o generăm, fie una pe care ne dorim ca o altă persoană să o facă.

•      Bucuria ne confirmă că suntem pe drumul potrivit pentru noi.

Când învățăm să le interpretăm corect, emoțiile devin un instrument de orientare, nu un obstacol. Problema nu este emoția în sine, ci ce facem cu ea — o ignorăm, o suprimăm sau o ascultăm și căutăm să înțelegem ce mesaj are să ne transmită.

Ce se întâmplă când le ignorăm

În experiența mea de psihoterapeut, cel mai frecvent tipar pe care îl întâlnesc este acesta: o emoție incomodă apare, nu are un spațiu în care să fie procesată într-un mod sănătos și mintea găsește o cale să o liniștească. Uneori e vorba de muncă excesivă, alteori de alimentație, alteori de alcool, tutun sau alte substanțe. Nefiind reglată într-un mod sănatos, potrivit, ea este ascunsă, reprimată.

Aici se află, de fapt, o legătură importantă cu trecutul nostru, cu modul în care am fost învățați de catre părinții noștrii cum să tratăm emoțiile pe care le trăim. În alte cuvinte, cum ne liniștim când simțim ceva intens.

Poate ați observat sau ați trăit momente în care părintele, epuizat trage copilul de mână în așa fel încât să tacă sau îl amenință că îl duce la doctor dacă mai face așa; îl întreabă: ți-ai făcut temele ca să meriți? ce notă ai luat la matematică.

Sau poate îi distrage atenția de la ce simte cu un treat: vrei o ciocolată? Un alt părinte îi arată direct prin comportamentul său cum se gestionează unele trăiri emoționale, atunci când bea o bere după ce vine de la munca la care trebuie să mearga pentru a-și întreține familia, dar care îl epuizează și nu îl bucură deloc. Nu mai are disponibilitate pentru a purta o discuție cu fiul sau fiica sa care poate are nevoie de susținerea sau de înțelegerea lui. Acestea sunt momentele în care părintele sau modele parentale “predau o lecție” (fără a conștientiza și de cele mai multe ori fără să își dorească acest lucru) despre cum se gestionează emoțiile.

Aici este legatura cu dependențele: multe comportamente compulsive nu sunt despre substanța sau activitatea în sine, ci despre o încercare — de multe ori inconștientă — de a scăpa de o emoție pe care nu am învățat încă să o simțim. Uneori poate fi extrem de intensă. Pe termen scurt poate, funcționează, ne liniștim. Pe termen lung, emoția rămâne neprocesată, tiparul se repetă până la un moment dat când devine destul de intensă pentru a fi văzută, simțită și adresată într-un mod sănătos.

Cum “ne gestionăm” trăirile emoționale, sănătos

A recunoaște o emoție nu înseamnă a te lăsa condus de ea. Înseamnă să faci trei lucruri simple, dar care necesită exercițiu:

1.    Observă — dă-i emoției un nume, fără să o judeci (“simt anxietate”, nu “sunt un om anxios”).

2.    Întreabă-te ce îți spune — ce nevoie sau ce limită indică emoția aceasta?

3.    Ia-ți timp să întelegi despre ce este trăirea respectivă și apoi alege un răspuns, nu o reacție automată — există o diferență între a simți furie și a acționa impulsiv din furie.

Acest proces, în terapie, se numește adesea reglare emoțională — și, ca orice abilitate, se învață și se exersează, nu apare de la sine.

De ce contează asta pentru tine

Nu trebuie să treci printr-o dependență ca acest subiect să te privească. Fiecare dintre noi are emoții pe care le evită, sau tipare vechi de a le gestiona care nu ne mai servesc. Vestea bună este că relația cu propriile emoții se poate schimba, la orice vârstă și indiferent de cât timp a trecut de când ai învățat să le eviți.

Dacă recunoști în tine tiparul de mai sus — fugi de o emoție prin altceva, în loc să o asculți — poate e momentul potrivit pentru un prim pas.

Hai să vedem, împreună, ce îți spun emoțiile tale.